Cauzele bolii parodontale

 

Placa bacteriană este considerată în prezent singura sau principala cauză de apariție a bolii parodontale, deși există o mare varietate de factori favorizanți sau de risc ce contribuie la dezvoltarea parodontozei.

placa bacteriana

Placa bacteriană este o peliculă incoloră și lipicioasă ce  se formează pe suprafața dinților în lipsa unei bune

igiene orale. Ea se găsește atât deasupra gingiilor (supragingival), cât și sub gingii (subgingival).

Placa se poate depune și pe implante dentare, lucrări protetice fixe sau mobile, aparate ortodontice, sau obturații (plombe) dentare.

Placa bacteriană este formată din bacteriile prezente în gură, resturi alimentare și salivă. Bacteriile se hrănesc cu carbohidrații din alimente, eliberând substanțe acide. În timp, acidul degradează suprafața dinților ducând la apariția cariior și irită gingiile provocând inflamație gingivală. În cazurile avansate determină retracția gingiilor de pe dinți și distrucția (resorbția) osului alveolar.

Placa bacteriană poate fi îndepărtată cu ușurință prin periaj. Trebuie avut în vedere că depunerea plăcii începe la numai o oră de la periajul dentar. La 24-48 ore grosimea peliculei crește de până la 10 ori. Tocmai de aceea este extrem de important ca periajul dentar să se efectueze corect (conform indicațiilor medicului stomatolog) și cu regularitate (de 2-3 ori pe zi).

 

Factori favorizanți

Factorii favorizanți sau de risc sunt acele elemente a căror prezență stimulează dezvoltarea, menținerea și evoluția bolii parodontale. Ei pot fi înnăscuți sau dobândiți, sau pur și simplu banale obiceiuri vicioase, precum rosul unghiilor.

Factori genetici.  Există o predispoziție de a dezvolta parodontoza transmisă de la părinte la urmaș, predispoziție legată de calitatea țesuturilor parodontale și capacitatea sistemului imun.

Fumatul. Prin depunerile de nicotină pe gingie și prin scăderea circulației sanguine la nivelul gingiilor și mucoasei orale, fumatul reprezintă un factor important atât în dezvoltarea bolii parodontale, precum și în succesul tratamentului. Se consideră că fumatul reprezintă un factor favorizant atât de important încât până și fumătorii pasivi prezintă un risc crescut de a dezvolta boala.

Tartrul dentar. Tartru este un depozit dur ce se formează pe suprafața dinților prin mineralizarea plăcii bacteriene atunci când aceasta nu este îndepărtată în timp util. Se estimează ca 50-100% dintre persoanele trecute de vârsta de 40 ani au tartru dentar. Tartrul dentar determină un contact intim și foarte strâns al plăcii bacteriene cu țesutul gingival. Se mărește treptat în volum și provoacă ulcerații și răni gingivale, prin care bacteriile din placă pot penetra cu ușurință gingia. Tartrul dentar nu poate fi înlăturat prin mijloacele obișnuite de igienă dentară și necesită vizita la medicul stomatolog pentru detartraj.

Trauma ocluzală. Atunci când dinții superiori intră în contact cu cei inferiori, avem ocluzie dentară. Forțele care apar în urma acestor contacte se transmit de la dinți la țesutul lor de susținere – parodonțiu sau țesut parodontal. Când forțele sunt echilibrate efectele lor asupra parodonțiului sunt anulate de capacitatea proprie de reparație a țesutului. Trauma ocluzală apare atunci când traumatismul provocat de forțele ocluzale depășeste capacitatea reparatorie a țesutului parodontal. Altfel spus, atunci când forțele de masticație sunt prea mari parodonțiul răspunde prin retracție gingivală și resorbție osoasă. Trauma ocluzală poate fi provocată prin mestecarea sau prinderea cu dinții accidentală sau voluntară a unor obiecte, precum sâmburi, coji de nucă, unghii, etc. Însă, cel mai frecvent, trauma se dezvoltă în timp, din pricina unor tulburări ca bruxim, încleștarea dinților, suprasolicitarea dinților ce mărginesc spații edentate. Printre semnele traumei ocluzale putem enumera mobilitate dentară, migrare dentară, durere dentară sau disconfort la masticație, sensibilitate a mușchilor masticatori, durere sau sensibilitate articulară, abraziune dentară, fisuri sau fracturi dentare etc.

Cariile dentare. Cariile dentare localizate în apropierea gingiei contribuie la instalarea inflamației gingivale prin retenție de alimente și placă bacteriană. Cele găsite pe fața ocluzală au o contribuție indirectă. Pacientul evită să folosească zona afectată și mestecă „pe partea opusă” determinând forțe ocluzale excesive și implicit trauma ocluzală pe dinții folosiți. De multe ori, din cauza durerii, pacientul evită să igienizeze dinții cariați, și crește astfel acumularea de placă bacteriană.

Periajul agresiv. Periajul dentar efectuat cu perii dentare aspre și cu apăsare puternică și prelungită este un periaj interpestiv care favorizează traumatizarea și retracția gingiilor.

Edentația (pierderea dinților). Pierderea dinților contribuie în mod indirect la apariția parodontozei. Dinții restanți vor prelua „sarcina masticatorie” a celor pieduți, fiind supuși traumei ocluzale. În plus, dinții care mărginesc „spațiile goale” se înclină, iar dinții antagoniști încep să erupă în încercarea de a închide golul. Toate aceste modificări de poziție a dinților produc interferențe în masticație și dau naștere unor forțe excesive care provocă traume ocluzale.

Înghesuirile dentare. Contribuie la apariția parodontozei prin retenția crescută de resturi alimentare și placă bacteriană, ce sunt dificil de îndepărtat prin procedurile obișnuite de igienă orală.

Bruxismul (scrâșnitul dinților). Prin scrâșnitul dinților se dezvoltă forțe ocluzale foarte puternice ce traumatizează suprafețele dentare aflate în contact, precum și țesutul de susținere a dinților.

Încleștarea dinților. Încleștatul dinților provoacă traumă ocluzală prin forțele ocluzale excesive ce se dezvoltă la încleștare.

Erorile medicale (factori iatrogeni). Diverse erori apărute accidental în cursul tratamentelor stomatologice pot influența dezvoltarea bolii parodontale. De exemplu, obturațiile (plombele) și lucrările protetice insuficient lustruite rețin cu usurință placa bacteriană și resturile alimentare. Obturațiile puse în exces în apropierea gingiei o pot răni în cursul masticației, și pot reține sub ele resturi alimentare greu de curățat prin periaj. Dinții cu obturații înalte vor suferi traumă ocluzală. Lucrările protetice largi vor reține resturi alimentare, iar cele înalte vor provoca traumă ocluzală.

Stresul, anxietatea, depresia. Toate aceste tulburări sunt deseori asociate și cu neglijarea igienei orale, fumatul în exces, modificări în alimentație ce slăbesc sistemul imunitar.

Consumul excesiv de alcool și/sau băuturi acidulate. Acești factori au rol favorizant în apariția bolii parodontale, precum și a eroziunilor și cariilor dentare, si cancerului bucal.

Radioterapia. Radiațiile folosite în tratamentul cancerului oral pot crea leziuni grave țesuturilor gingivale aflate în imediata vecinătate a tumorii maligne.

Chimioterapia. Tratamentul prin chimioterapie utilizat în cancer contribuie la apariția parodontozei prin slăbirea sistemului imun.

Vârsta. Studiile au demonstrat că persoanele în vârstă sunt mai predispuse la dezvoltarea bolii parodontale.

Dieta. O alimentație săracă în substanțe nutritive importante (ex. carența de vitamina A, D, B1, B2, PP, C) poate avea manifestări negative la nivelul cavității orale.

Medicamente. Tratamentul cu diverse medicamente, precum contraceptive orale, antidepresive și medicamente folosite în boli cardiace, poate afecta sănătatea orală.

Tulburări endocrine (hormonale). Bolile glandelor endocrine pot influența sănătatea țesutului parodontal în mod direct (ex. demineralizări sau creșteri ale masei oaselor maxilare, edem gingival etc.) sau indirect, prin slăbirea imunității organismului și implicit a capacității acestuia de a combate infecțiile.

Sarcina, pubertatea și menopauza. Modificările hormonale ce însoțesc aceste perioade specifice pot favoriza instalarea bolii parodontale.

Boli sistemice. Bolile sistemice , precum diabet, ateroscleroza etc., pot fi factori favorizanți în apariția și dezvoltarea bolii parodontale.