Retracția gingivală

Retracție gingivala omniadentalRetracția gingivală, după cum ne sugerează chiar numele său, reprezintă detașarea gingiei și retragerea sa de pe dinte.
Astfel, dintele “dezgolit” de gingie devine mai lung, putând fi vizibilă și rădăcina sa. Treptat, între dintele afectat și dinții vecini apar spații ce conferă un aspect inestetic și care pot reține cu ușurință resturi alimentare.
Aspectul nefizionomic provocat de retracția gingivală conduce în timp la suferințe subiective și obiective, precum limitarea deschiderii gurii, râs controlat, fonație modificată, depresie nervoasă, anxietate, etc.

Rădăcina dentară este acoperită de cement, care are o rezistență mai redusă decât cea a smalțului la agresiunile externe de orice natură (temperaturi extreme, bacterii, etc.). De aceea, dinții cu retracție gingivală pot căpăta sensibilitate la alimente și băuturi reci și/sau fierbinți, la contactul cu instrumente metalice sau în cursul masticației, la atingeri cu tacâmuri metalice, la aspirația aerului rece etc. În plus, susceptibilitatea la carie a zonelor expuse este ridicată.

Deoarece periajul dentar poate deveni dureros, în multe cazuri, pacienții nu igienizează corespunzător sau chiar evită să perieze dinții afectați. Astfel, cresc depunerile de placă bacteriană și tartru, iar gingia poate sângera și/sau poate să devină inflamată. În consecință, se mărește substanțial riscul de dezvoltare a bolii parodontale sau de a creste evoluția unei parodontoze deja existente.

În absența unui tratament adecvat, ce va combate și controla factorii cauzatori, retracția gingiilor va continua să evolueze treptat, asociindu-se în stadiile avansate de boală parodontală cu pierdere osoasă și mobilitate dentară de diferite grade.

Trei din patru adulți suferă de un anumit grad de retracție gingivală. În majoritatea cazurilor, retracția gingivală nu cauzează durere și nu este luată în considerare.

 

Cauzele retracției gingivale

Boala parodontală. În boala parodontală, bacteriile provoacă detașarea gingiei de dinte și formarea de pungi parodontale. În absența tratamentului, prin evoluția bolii, asistăm la o distrucție a osului alveolar precum și a ligamentelor parodontale. De cele mai multe ori, gingia “urmează” osul și va “coborî” de pe dinți proporțional cu pierderea acestuia.

Vârsta. Retracția gingivală apare în mod fiziologic (natural) odată cu înaintarea în varstă.
Biotip gingival. Persoanele cu o gingie subțire, firavă, au șanse mai mari de a dezvolta retracție gingivală decât persoanele cu biotip gingival gros.

Biotip gingival. Persoanele cu o gingie subțire, firavă, au șanse mai mari de a dezvolta retracție gingivală decât persoanele cu biotip gingival gros.

Rădăcini dentare proeminente. Dinții cu rădăcini proeminente au rădăcinile acoperite cu un strat mai subțire de os, strat ce poate fi deseori absent. Acesta este acoperit cu o gingie subțire și fragilă susceptibilă la retracție.

Inserții musculare aberante. Uneori, unii mușchi de la nivelul cavității orale se inseră în imediata apropiere a marginii gingivale. Prin contracția lor, ei “trag” de gingie putând cauza retracția acesteia. Cel mai adesea aceste cazuri se asociază cu rădăcini dentare proeminente.

Tratamentul ortodontic. În multe cazuri, tratamentul ortodontic se asociază cu retracții gingivale de diferite grade. Acest lucru se întâmplă deoarece, prin alinierea dinților, rădăcinile lor devin mai proeminente. Astfel, se subțiază atât osul ce acoperă rădăcina dentară, cât și gingia care devine mai fragilă și se retrage.

Malpoziții dentare. În cazurile în care avem de-a face cu înghesuiri dentare există dinți ce prezintă poziții mai proeminente decât în mod normal. La nivelul acestor dinți gingia poate fi subțire și predispusă la retracție.

Tartrul dentar. Depunerile de tartru dentar pot irita gingia cauzând retracția acesteia. Pe măsură ce tartrul dentar se mărește în volum, gingia își continuă “coborârea” de pe dinte.

Trauma ocluzală și/sau bruxismul. Trauma ocluzală și/sau bruxismul se caracterizează prin dezvoltarea unor forțe excesive atunci când dinții intră în contact. În timp, aceste forțe pot favoriza apariția unor distrucții dentare la nivelul gingiei, ce antrenează retragerea gingiei din această poziție.

Obiceiuri vicioase. Comportamentele vicioase, precum presarea gingiei cu un obiect dur (ex. capăt de creion, unghie, etc.) pot traumatiza în timp gingia suficient de mult pentru a cauza retracția acesteia.

Impactul alimentar cu acțiune directă. Alimentele cu consistență dură pot traumatiza în mod indirect gingia provocând retracția acesteia.

Periaj excesiv, exagerat de frecvent. Periajul dentar efectuat prea des (peste 3 ori pe zi), cu periuțe cu peri duri și/sau cu o forță excesivă aplicată pe dinți și gingii poate cauza retragerea gingiei, precum și apariția de distrucții dentare la nivelul gingiei.

Leziuni carioase în apropierea gingiei. Cariile ce se dezvoltă în vecinătatea gingiei pot favoriza “îndepărtarea” gingiei din acea zonă.

Obturații dentare și lucrări protetice incorecte. Obturațiile dentare prea mari sau cu margini nelustruite, precum și lucrările protetice incorect adaptate la marginea gingivală pot traumatiza în mod direct gingia, determinând retracția sa din calea lucrărilor.

Intervenții chirurgicale. Unele intervenții chirurgicale (ex. gingivectomie) pot fi urmate de retragerea gingiilor de pe dinți.

 

Tratamentul retracției gingivale